https://classroom.google.com/u/1/c/NTM5NzIyODAzOTha/a/NjU1MjI2MTQyNzNa/details

Tema 3.2  Măsurarea distanţelor pe cale directă. Lucrări de jalonare

Pentru ca măsurarea distanţelor în cadrul ridicărilor topografice să se poată face în linie dreaptă, se stabilesc, în prealabil, aliniamentele care, după caz, se vor jalona pe traseu sau se vor prelungi.

Aliniamentul, reprezintă linia de intersecţie a suprafeţei topografice a terenului cu un plan vertical ce trece prin 2 puncte materializate şi semnalizate. Materializare extremităţilor aliniamentului se face, în funcţie de importanţa punctelor topografice, prin ţăruşi sau borne, precum şi semnalizarea.

Jalonarea aliniamentelor

În cazul în care lungimea aliniamentului este mai mare decât lungimea instrumentului cu care se face măsurarea, când extremităţile aliniamentului sunt fără vizibilitate între ele sau când există vizibilitate între acestea dar sânt inaccesibile este necesar să se execute operaţia de jalonare a aliniamentelor.

Operaţia de jalonare constă în aşezarea jaloanelor, la distanţe aproximativ egale, într-un număr de puncte situate pe traseul aliniamentului, între extremităţile acestuia. Uneori aliniamentul iniţial trebuie prelungit, operaţie care se face tot prin jalonare, obținându-se un nou aliniament.

Jalonarea, de regulă, se face cu ochiul liber dar poate fi făcută şi cu ajutorul unor aparate cu lunetă (goniometre sau nivelmetre) în cazul unor jalonări de precizie mai mare.

Distanţa la care se aşează jaloanele este în funcţie de ochiul observatorului, de lungimea instrumentului de măsurat şi de relieful terenului. Pe terenurile de şes, distanţa între jaloane variază între 50-100m, iar pe cele accidentate, între 20-50m.

Jalonarea se efectuează prin instalarea unor jaloane intermediare începând cu punctul cel mai îndepărtat (B), spre operatorul (A). Operatorul se aşează in spatele jalonului A, la o distanţă de 1- 2 m şi privind spre jalonul din B dirijează ajutorul care fixează in teren succesiv jaloanele din 1, 2, 3 ... Distanţa intre aceste jaloane trebuie să fie mai mică decat lungimea instrumentului cu care se va efectua măsurarea lungimii aliniamentului.

Distanţa orizontală dintre A şi B este proiecţia orizontală a aliniamentului, numindu-se in topografie distanţa redusă la orizont (d). Pe teren se măsoară de obicei distanţa inclinată (D). Unghiul format pe aliniamentul AB cu orizontala A- B' poartă numele de unghi de pantă al terenului sau unghi vertical. In funcţie de relieful terenului, aliniamentul poate să apară:

a) ca o linie inclinată cu o pantă continuă

b) ca o linie orizontală , cand distanţa AB = AB¢ = d_AB = D_AB şi a = 0g

c) ca o linie frantă cu porţiuni care au inclinări diferite , deci unghiuri de pantă diferite (a1, a2, a3 ). In acest caz, AB = d_AB = d1 + d 2 + d3

Aliniament cu pantă continuă

                      Aliniament în plan orizontal                          Aliniament cu pante diferite

Intersecţia a două aliniamente

Operaţia se execută de către doi operatori (O1 ,O2 ) şi un ajutor care trebuie să se materializeze pe teren prin instalarea unui jalon, intersecţia E dintre aliniamentele AB şi CD

      

Operatorii O1 şi O2 ţin sub observaţie cate unul din aliniamente, dirijând succesiv ajutorul din E pană ce acesta se găseşte atât pe aliniamentul AB cat şi pe aliniamentul CD în punctul E.

Când cele două aliniamente se intersectează in prelungirea lor (A-B cu C-D), operaţia se poate executa de către un singur operator, acesta menținându-se pe prelungirea celor 2 puncte, determină punctul E.

Jalonarea unui aliniament când intre punctele extreme nu este vizibilitate

Această operaţie o întâlnim atunci când executăm jalonarea peste un deal a cărui înălţime este variabilă. In funcţie de înălțimea dealului lucrarea se poate realiza cu doi sau cu trei operatori.

 doi operatori® se întrebuințează acest procedeu in cazul când diferenţa de nivel între extremităţile aliniamentului şi vârful dealului nu este prea mare alegând poziţia jaloanelor C şi D unde se află cei doi operatori, astfel ca din C să se vadă D şi B, iar din D să fie vizibilitate spre C şi A. Prin alinieri succesive, ca şi in cazul jalonării intre două puncte inaccesibile, dar cu vizibilitate intre ele, se va ajunge în situaţia când fiecare operator vede jalonul celuilalt operator pe aliniamentul pe care îl controlează, obținându-se în final aliniamentul definitiv A-Cn-Dn-B.

Jalonarea unui aliniament peste o vale

In funcţie de lăţimea şi adâncimea văii la nivelul albiei minore, operaţia se poate realiza cu una sau două echipe, alcătuite din doi operatori.

Atunci când dimensiunile văii sunt mici, jalonarea se efectuează cu o singură echipă;operatorul situat in spatele jalonului A va privi tangent la jalonul situat pe celălalt mal, în punctul B şi dirijează ajutorul să aşeze un jalon in punctul 2 in aşa fel încât vârful acestuia să atingă linia de viză AB. In etapa următoare se va realiza o prelungire a aliniamentului A-2, fixând jaloane în punctele 3-4-6-5-1 pană se ajunge în punctul B.

Când dimensiunile văii sunt mari, operaţia de jalonare se execută cu doi operatori(situaţi in punctele A şi B) şi două ajutoare, câte unul pentru fiecare versant al văii. Operatorul din punctul A va fixa jalonul 1 pe malul opus iar cel din punctul B jalonul 2, prin linii de vizare care să intersecteze cele două jaloane. Se va face apoi prelungirea aliniamentului A-2 şi B-1, fixând jaloanele 3, 4 respectiv 5, 6. Controlul jalonării constă in verificarea jaloanelor 3, 4, 5 şi 6 dacă sunt in linie dreaptă, deci pe acelaşi aliniament.